Mărie, Mărie,
O, nu ți-am spus eu ție
C-așa-i la socrie,
O, nu ți-am spus eu ție
Că-i rău la socrie?!
Te scoal’ de dimineață
Cu mătura-n mână,
Cu vadra-n fântână
Și cu furca-n brâu,
Cu vadra la râu.
Nu știu cum aș face,
Dorul nu-mi dă pace,
Mărie, Mărie,
Tare greu mi-i mie,
C-am ajuns pe lume
Să nu-mi știu de nume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința unei femei căsătorite care se află într-o situație dificilă la socri. Ea resimte dorul de casă și se simte copleșită de greutățile vieții.