Va fi o vârstă a pământului în care
Și carnea pietrelor se va usca și va muri.
În toamna-aceea a planetei, ca-n oricare
Toamnă, pădurile se vor îngălbeni,
Dar galbenul va fi definitiv și lent
Ca să decadă înspre gri culoarea,
Și fără îndoială se va slei și marea,
Și cerul o să fie aproape de ciment.
Va fi o spaimă-n lucruri diavolească
Sub gheața miliardelor de ani
Și ultimele ierburi or să crească
În gurile răciților vulcani.
Sensul versurilor
Piesa descrie un viitor îndepărtat în care Pământul se află într-o stare de decădere avansată. Totul se usucă și moare, iar natura se transformă într-un peisaj sumbru și dezolant, culminând cu imaginea finală a vulcanilor inactivi.