La un capăt și la altul al somnului
Mă simt în pericol,
La trecerile acelea nesigure
Și prost încopciate între vieți,
Bărci abia apropiate să înjghebe un pod
Peste râul învolburat
Și gata să le despartă;
Adorm încet și cu grijă
Să nu calc cumva în moarte
Și mi-e frică mai ales de momentul trezirii,
Când aș putea să alunec
Într-o viață străină,
De unde n-aș mai ști să mă întorc
Și-n care tot ce-a fost aici e vina.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de neliniște și frică asociate cu tranzițiile dintre stări, cum ar fi somnul și trezirea, viața și moartea. Vorbitorul se teme de posibilitatea de a se pierde într-o existență străină și de a nu se mai putea întoarce.