Semnal.
Stați,
Nu vă mai mișcați,
Încremeniți!
Orice mișcare
E o degradare.
Fructul e începutul putrezirii
Ideii care se deschide-n floare,
Iar zămislirea, primul pas greșit
Al celor ce iubesc și sunt iubiți.
Stați,
Nu vă mai mișcați,
Opriți
În crisalida voastră țărănească
Fluturul navetist, fatal!
Dar cine, oare,
Ar putea s-oprească
Rostogolirea apei nebunească
Spre a se sparge iar și iar de mal..
Stați,
Nu vă mai schimbați,
Sperați
Să nu mai moară nimeni și nimic:
S-ar naște alți călăi
Mai răi
Și cel mai mic pitic
Ar fi mai mic.
Când orele sunt sfărâmate, marele
Curaj e să oprești arătătoarele.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a opri timpul și schimbarea, sugerând că orice mișcare duce la degradare. Totuși, recunoaște imposibilitatea de a opri cursul natural al evenimentelor și inevitabilitatea morții și a schimbării. În final, sugerează că adevăratul curaj constă în a încerca să oprești timpul, chiar dacă este o luptă pierdută.