Pământul cutremurat, neliniștit, isteric,
Pământ cu valuri
Ca o mare,
Taina zbătându-se să-și țină
Ascuns în grâne
Sufletul de foc,
Vânat bogat și slab din fire-n stare
S-amestece cu spaimă la un loc
Străvechi ruini și demolări viitoare
Ce-ar mai putea
Din val să nască decât val,
Sfărâmat și iarăși luând-o de la capăt,
Oare? Pământ natal
Făcut ulcioare
Din care timpu-a curs la întâmplare
Și-a devenit istorie
În treacăt
Sensul versurilor
Piesa descrie un cutremur metaforic, reflectând asupra fragilității existenței și a modului în care trecutul și viitorul se întrepătrund. Sugerează un ciclu continuu de distrugere și reconstrucție, unde timpul curge aleatoriu, transformându-se în istorie.