Octav Sargețiu – Scena Trăită în Timpul Cutremurului
De nu schimbăm la timp poteca,Așa cum tremuram de frică,Mă omora biblioteca…Prea multe cărți, se vede, strică!
Versuri corectate și adnotate
De nu schimbăm la timp poteca,Așa cum tremuram de frică,Mă omora biblioteca…Prea multe cărți, se vede, strică!
Pământul cutremurat, neliniștit, isteric,Pământ cu valuriCa o mare,Taina zbătându-se să-și ținăAscuns în grâneSufletul de foc,Vânat bogat și slab din fire-n stareS-amestece cu spaimă la un locStrăvechi ruini și demolări viitoareCe-ar mai puteaDin val să nască decât val,Sfărâmat și iarăși luând-o de la capăt,Oare? Pământ natalFăcut ulcioareDin care timpu-a curs la întâmplareȘi-a devenit istorieÎn treacăt