Se face noapte.
Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.
N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).
Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de vulnerabilitate și frică în timpul nopții. Naratorul se confruntă cu o imagine fragilă a sinelui și cu teama de a pierde ceva esențial, sugerând o luptă interioară cu anxietatea și singurătatea.