Să lăsăm să cadă cuvintele.
Să lăsăm să cadă cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele în care moartea s-a copt.
Să le lăsăm să cadă
Aproape putrede,
Abia îmbrăcând în carnea lor
Osul sfânt.
Sâmburul gol desfăcut,
Ca din veştezi nori luna,
Poate s-ar furişa spre pământ.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea cuvintelor și a lucrurilor, comparându-le cu fructe și frunze care cad și putrezesc. Sugerează că doar esența (osul sfânt, sâmburele gol) poate supraviețui trecerii timpului.