Îngerii au îmbrăcat haine de păsări
Care îi strâng pe sub aripi,
Păsările au îmbrăcat haine de pești
Ca să zboare sub mări.
Fiarelor le crește iarbă la subțiori
Și subțiri rădăcini din copite,
Vorbele se-mperechează îndrăgostite
Ca să nască ocări.
Ca și cum nu eu
Sunt cel care strig
Ajutor,
Îmi astup urechile să nu mai aud
Și ochii-i întorc
Greu, ca pe niște pietre de moară săracă,
Scrasnind.
Sunt
Ca o sămânță-ngropată
Care nu vrea să se facă
Nici plantă, nici pământ.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de transformare și alienare, sugerând o stare de disconfort și refuz față de schimbările inevitabile. Naratorul se simte prins într-o existență nedefinită, incapabil să se adapteze sau să se integreze.