Cei ce din lașitate n-au ales
(Infernul, cântul trei,)
Zadarnic stau și-așteaptă pentru ei
Să se mai facă vreodată noapte,
Căci timpul a încremenit crispat,
Nemaiinstare să producă ore
De spaimă că va trebui să opteze
Între crepuscule și aurore,
Iar în clepsidra lumii răsturnată
Nisipul nu mai curge ca-n trecut,
Oprit în aer nu mai îndrăznește
Să-și ia răspunderea vreunui minut
Menit să declanșeze iar rotirea
Eternei pietre măcinând eres
Și să coboare pacea nopții peste
Cei ce din lașitate n-au ales.
Astfel, lucizi mereu și vinovați
De tot ce n-au avut curaj să facă,
Ei stau în ziua cutremurătoare
Fără de rost, ca sabia în teacă.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea celor care, din lașitate, nu au făcut alegeri în viață și acum trăiesc într-o stare de stagnare și regret etern. Ei sunt conștienți de vinovăția lor, dar incapabili să schimbe ceva, asemenea unei săbii ținute inutil în teacă.