Tu, Doamne, care ne lași să alegem
Între atâtea simțuri
Prin care lumea ne împiedică
Să fim atenți la noi înșine,
Ai încercat să mă ajuți.
În absența sunetelor
Văzduhul devine compact,
O piatră moale prin care se vede
Din când în când
O pasăre vâslind
Ca și cum și-ar pipăi
Drumul cu aripa
Între pereții capitonați
Ai universului.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a găsi claritate și înțelegere de sine prin absența stimulilor externi. Vorbitorul reflectă asupra modului în care lumea ne distrage atenția de la noi înșine și cum, în liniște, putem percepe realitatea într-un mod nou.