Două cruci.
Tu ai fost crucea mea
Înaltă, subțire,
În stare să mă răstignească
Grindă pe grindă.
Eu am fost crucea ta
Copilărească,
Răsfrântă-n oglindă.
Aceeași mișcare
Pentru îmbrățișare
Și răstignire,
Pentru mire
Și pentru mireasă.
Lasă
Vremea să curgă de două ori,
Dinspre seară, și dinspre zori,
Pentru unul, și pentru altul,
Să ne asemene,
Și să ne-acopere sumbră
Cu flori –
Printre care să privim spre înaltul
Desenat cu două cruci gemene:
Una de umbră.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor, folosind metafora crucilor pentru a ilustra atât iubirea, cât și sacrificiul. Dualitatea este prezentă în îmbrățișare și răstignire, mire și mireasă, sugerând că relațiile implică atât bucurie, cât și suferință.