De dragoste.
Nu mă lăsa, așează-mi-te alături
Și ține-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar.
Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa
Cum ții să nu se verse un potir
Și pune-ți gura peste gura mea:
Inspiră țipătul care-l expir.
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-și hotărăște trupul meu contur;
Îmbrățișează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care crește-n jur.
Și duce totul, și în urma lui
Rămâne doar moloz și ghilimele,
Și se chircesc bolnave și se sting
Și soarele și celelalte stele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de pierdere și dorința de a fi protejat de coșmaruri și de valul de spaimă. Vorbește despre fragilitatea existenței și inevitabilitatea sfârșitului.