Cumințenia pământului.
E mare, greu de urnit și răbdătoare,
Dac-o lovești durerile sunt simțite dar tac,
E mare, de-aceea poate să stea nemișcată,
Poate să vorbească doar o dată sau de două ori într-un veac.
Știm că există, trupul ei mare
Știm că ne sprijină dacă-am greși,
Știm că nu poate să moară, că lângă sânii ei
Putem să ne-ntoarcem copii.
Și-atunci când aerul se va face cald și mătăsos între noi,
Când nu ne vom teme unii de alții, de vânt,
Vom ști că vorbește Cumințenia pământului,
Cumințenia acestui pământ.
Sensul versurilor
Piesa celebrează răbdarea și înțelepciunea pământului, văzut ca o entitate protectoare și nemuritoare. Sugerează o legătură profundă cu natura și un sentiment de siguranță și apartenență.