Am putea cere paradisului
Mai mult decât să fie asemenea
Cuibului de rândunică?
Pe dinlăuntru
Imaculat, strălucitor,
Căptușit cu fulgi
Ca de îngeri,
Pe dinafară
Lut zgrunțuros,
Un perfect camuflaj
Căruia noi îi spunem-
Cu atâta precauție-
Moarte.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea morții ca un camuflaj perfect, comparând-o cu un cuib de rândunică. Sugerează o dualitate între frumusețea interioară și aparența exterioară aspră, reflectând asupra naturii efemere a vieții și a posibilității unui paradis dincolo.
