Soartă prin glonț
De-ar fi șapte vieți
Nopțile prea lungi
N-ai să mi le ierți.
Lasă-mă șters
Când ai să mă știi
Nemuritor doar vers
Absent printre vii.
Sunt bijutier
Vând mii de tristeți
Le-arunc înspre cer
Plumb în săgeți.
Viața în stropi
Când va seca
O pasăre în gol
Voi parașuta.
Plaje pustii
În chirie să iau
În toamnele târzii
Din ploaie să beau.
Nimic nu mai am
Sub coaste nimic
Golul junghi în piept
Brumă în plic.
Nopțile frământau
Când stelele cădeau
În pieptul meu adunam
Tristețile ardeau
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și deznădejde, vorbind despre moarte și despre o viață plină de suferință. Naratorul se vede ca un bijutier care vinde tristeți, aruncându-le în lume, și caută refugiu în locuri pustii.