Văd prăbușirea.
Văd prăbușirea unei stele,
Al nopții mândrului luceafăr,
Și sufletul cântării mele
Smintit se zbate și neteafăr.
Se scurge noaptea-n sfântă tihnă,
Dar tunurile vrăjmășești
Țintesc și bat fără odihnă
Să șteargă satul Mărășești.
Aduce fierul moarte-n șuier
Și prăbușire pe pământ,
Se frânge cântecul din fluier
Și moare-n tremur de mormânt.
Iar sufletul cântării mele
Smintit se zbate și neteafăr
La prăbușirea unei stele,
Al nopții mândrului luceafăr.
Mărășești, 5-6 iulie 1917
Sensul versurilor
Piesa descrie distrugerea și moartea aduse de război, folosind imagini puternice precum prăbușirea unei stele și tunurile care bat fără odihnă. Exprimă un sentiment de pierdere și suferință profundă, legat de sacrificiul de la Mărășești.