Îmi arde inima de dor
Și plâng cumplitu-mi chin,
Ah! n-am aripi, aș vrea să zbor
La dulcele tău sân!
Căci simt că mor în ăst pustiu
Urât și-ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu știu
De tine, scump odor.
De multe ori noaptea-n tăcere,
Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mângâiere
La lună și la stele.
Dar ele tac și zbor ușor
Pe câmpul azuriu;
Iar eu suspin și plâng de dor
În tristul meu pustiu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și singurătate. Naratorul tânjește după o persoană dragă, simțindu-se pierdut și trist în absența ei.