Uimit când stau cu ochii țintă,
Și-un vis fantastic urmăresc,
Se schimbă lumea ca prin farmec
S-o văd așa cum o doresc!
Ce zile de aur, ce lumină
În al concepției secret!
Visează, suflete, înainte —
Cât vei visa voi fi poet.
Iubirea peste tot se-ntinde,
Frăția predomnește-n tot,
Ciupercile înveninate
La soare capu nu-l mai scot.
Oricare suflet e grădina
Și-orice grădină e buchet
Ah! bate, inimă, înainte,
Cât vei bătea, voi fi poet.
Prietenia reînvie,
Rudenii nu mai sunt deloc.
Și nu mai e nici defăimare,
Nici persecuții, nici noroc.
Cad legi și camere și tronuri
Sub al mulțimilor decret.
Profetizează, al meu suflet
Profetul singur e poet!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune utopică a unei lumi transformate prin visare și iubire. Poetul își găsește inspirația în această viziune, unde frăția și prietenia înlocuiesc conflictele și nedreptățile.