Rondelul țiganilor.
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o veșnică chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare, –
De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fără-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, -cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit-
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria nesfârșită a țiganilor, împinși de o chemare interioară și un vis neîmplinit. Ei sunt mereu în mișcare, generații se nasc și mor, dar drumul continuă, sugerând o căutare perpetuă și un destin implacabil.