Rondelul meu.
Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, că mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Ești mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.
Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viață trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cât de mare,
Și înălțarea e-n iertare.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea sentimentelor umane, oscilând între ură și iubire, uitare și iertare. Sugerează că, deși viața este plină de durere, mângâierea și înălțarea se găsesc în iubire și iertare.