Când noaptea vine placidă, lină,
Când albă luna suie pe cer,
Când vântu-n frunze duios suspină,
Când dulci arome plană-n eter,
Ades mi-apare fața-i blondină,
Plină de farmec și de mister.
Să fie feeria rimelor grele?
Său e-al meu angel privighetor?
Sau este roua zilelor mele,
Chipul Speranței consolator?
Când mi s-arată, uit orice rele,
Uit orice rele și orice dor!
Fața-mi pălită o reanimă,
Fără de voie-mi încep să cânt,
Și poezia vine, sublimă,
Să mă-nvelească cu-al său veșmânt!
Să mă oprească nu este rima
Dintr-acest sacru, tainic avânt.
Viața ce este grea pentru mine
Mi se-nveșelește cum mi-a zâmbit,
Și împletindu-mi ore senine,
Piere spre ziuă chipu-i dorit!
Piere cu noaptea, însă revine,
Ca să mă facă iar fericit!
Ea este feeria rimelor grele,
E ș-al meu angel privighetor,
Este și roua zilelor mele;
E-o nălucire dulce d-amor!
Cum mi s-arată, uit orice rele,
Uit orice rele și orice dor!
Fecioare albe și virginale,
Ochii sunt două raze d-azur,
Și tot de roză buzele sale,
Cu zâmbet tânăr și pur!
Formele-i nu pot s-aibă rivale
Într-al lor palid și vag contur!
Talia-i este atât de subțire,
Sânul îi este-atât de plăpând,
Încât te-aruncă în rătăcire,
Ai vrea în brațe s-o strângi palpitând!
Vană dorință! E-o nălucire
Ce într-o clipă vezi dispărând!
Când noaptea vine placidă, lină,
Când albă luna suie pe cer,
Când vântu-n frunze duios suspină,
Când dulci arome plană-n eter,
Mi se arată fața-i blondina
Plină de farmec și de mister!
Ore sublime de reverie,
De inspirare trec atunci eu,
Și-n valuri dive de poezie
Exal cu-ncetul sufletul meu!
Ea, înclinată pe-a mea hârtie,
Zâmbind, conduce pana-mi mereu!
Când se întâmplă să nu-mi apară,
De întristare sunt înnegrit!
Chiar Poezia repede zboară
Când nu mai vede chipu-i iubit;
Dar la vedere-i se-ntoarce iară
Și mă inspiră necontenit!
Ea este feeria rimelor grele,
E ș-al meu angel consolator,
Este și roua zilelor mele;
E-o nălucire dulce d-amor,
Cum mi s-arată în cântecele,
Uit orice chinuri, uit orice dor!
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune idealizată a unei figuri feminine care aduce inspirație și alinare. Această apariție efemeră transformă suferința în bucurie și stimulează creativitatea, dar dispare odată cu zorii, lăsând în urmă dorința de a o revedea.