Pur spectacol de Om
Trup curtean dumnezeiesc de trist
Floare de gând și de nerv
Vis e carnea ta după chimia cerească
Undă coasta ta și seminală mânia
de dragon profund a sexului tău.
În durata de lumină trăind
Visul ia culoarea ochilor tăi
Adevărul nu pătrunde-n pupilă
și-n fundul privirii tale te separi
de iubirea, de rana și cântu-n care te-ai născut.
Singurătatea ta aspiră la condiția perfectă
gol un zeu pe norul atic
Durerea ta fum fără memorie
Mai ușoară cenușa decât umbra
când arsă într-o clipă îți e frumusețea.
*.
Fii tu lumina mea Fii apa
unde să mă cufund eu
și s-aștept și să tac
adânc
piatră-ntre pietre
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană prin imagini poetice puternice, reflectând asupra efemerității frumuseții și a singurătății existențiale. Vorbește despre dorința de transcendere și căutarea unui refugiu în fața durerii.