Alexakalopaca – Singur, Sigur

Intro:
Știi, fiecare dintre noi
are momente în care vrea să fie singur,
să lase totul deoparte
sau pur și simplu să se gândească.
Eu unu’ mă pierd de multe ori printre gânduri,
nopți în care nu închid ochii.

Strofa 1:
Sunt singur… mă pierd din nou prin gânduri,
cuprins de remușcări încep să pun în rânduri
și sigur, n-o să închid ochii prea devreme,
chiar și când dorm mă lovesc de ele.
Îmi pun aceleași întrebări, cel din oglindă nu răspunde,
ceasul ticăie ușor și sentimentul mă pătrunde.
Singur… ciudat, dar după mă simt bine,
realizez că trece, dar gându’ îmi revine
și mă pierd printre ele mai rău ca prin foițe,
că se scurg prin mintea mea ca cerneala prin penițe.
Și singur, de fapt sigur că așa e bine,
că din 25 la greu maxim 4 îs lângă tine.
Aș vrea să pot să adorm (închide ochii),
vreau să le dau foc (să uit de ele),
nu mai vreau nimic (nimic)
(Îmi amintesc)
eram copil, puteam zâmbi
(Nu-mi pasa)
zâmbeam mereu, nimic nu era greu,
nimic nu mă rănea (doar mama când mă pedepsea).
A trecut timpu’, aș vrea să îl întorc,
aș vrea să pot să dau revers (să pun stop).

Singur… din nou același pat,
aceleași sentimente ciudate,
aceleași gânduri de c***t.
Sigur… de fapt bulversat,
nu înțeleg (De ce eu?)
oare ce s-a întâmplat?
Un gând greu s-a înplantat:
„Au trecut anii, regret n-am ascultat”.

Strofa 2:
Sunt singur, sigur că se poate și mai rău,
am sentimente care mă ard și aud voci în capu’ meu.
Mă pun în pat, aceleași gânduri mă apasă,
nu am somn, moralul și el încet mă lasă.
Și totuși e bine, nu vreau pe nimeni lângă mine,
că mi-am smuls inima din piept,
am oferit-o, credeam că e bine,
dar ele mi-au luat-o din palmă, au aruncat-o între ruine.
Și totuși nu-mi pare rău că am încercat,
chiar dacă o mai iubesc nu am nimic de regretat.
Și sigur, de fapt un fapt necugetat,
o să pășesc singur mereu pe drumul meu neluminat.
Aș vrea să pot să adorm (închide ochii),
vreau să le dau foc (să uit de ele),
nu mai vreau nimic (nimic)
(Îmi amintesc)
eram copil, puteam zâmbi
(Nu-mi pasa)
zâmbeam mereu, nimic nu era greu,
nimic nu mă rănea, doar mama când mă pedepsea.
A trecut timpu’, aș vrea să îl întorc,
aș vrea să pot să dau revers și să pun stop.

Singur… din nou același pat,
aceleași sentimente ciudate,
aceleași gânduri de c***t.
Sigur… de fapt bulversat,
nu înțeleg (De ce eu?)
oare ce s-a întâmplat?
Un gând greu s-a înplantat:
„Au trecut anii, regret n-am ascultat”.

Singur… toți ai mei sunt plecați,
familie, prieteni, chiar și cei 2 frați.
Sigur, de fapt sunt bulversat,
că am strâns în suflet durere ca un dependent rău famat.
Singur, dar sigur în tot ce fac,
că au trecut anii și din greșeli am învățat.
Și sigur, sincer mereu am lăcrimat,
chiar dacă am aruncat și vorbe care au pus capac.
Îmi pare rău, nu regret, dar simțeam că tre’ s-o fac.
Singur, de fapt sunt eu cu mine,
sigur, partea cu „eu” o găsesc ascunsă în rime.
Am rămas singur, dar sigur mă gândesc la mai bine.