Strofa 1:
Ruptă-mi este cheia într-o poartă de rai
Plânge al meu codru prizonier într-un nai
Pierdut în timp am găsit infinitul într-un plic.
Nopți umbrite-n zile plouă-n ceru- senin
Lumea e bolnavă, leacu-i în venin
Pierdut-am totul și-am găsit totul ascuns în nimic.
Refren:
Făr’ de bani sau straie, sărac pe pământ
Merg drept agale fie ploaie sau vânt
Într-o lume goală eu am sufletul plin.
Sărate mi-s lacrimile, curge al meu Nil
Un Dumnezeu trist, plânsu-i ca de copil
Împinge inima toată lumina într-o stea.
Strofa 2:
Secetă mi-e în suflet, uitat-am să fiu
Ploaie fără tunet, un soare-n pustiu
Viața mea de vie toată stoarsă-ntr-un butoi de stejar.
Rege fără lacrimi, a sa regină
Pe patul ei de moarte vede-n zare o vamă
Născut fără iubire, un dragon i-a smuls inima.
Bridge:
Viața făr’ de moarte în van
Hai Doamne, iartă-mă, lasă-mă să îmi îmbăt dorul
Inima reginei într-un lan de grâu învie-te
Dragoste străpunsă-i dragonul
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de pierdere, sacrificiu și regret într-o lume plină de suferință. Protagonistul, un rege, se confruntă cu moartea reginei și cu amărăciunea unei vieți trăite fără iubire, simbolizată de dragonul care i-a smuls inima. În ciuda disperării, există o speranță subtilă de renaștere și iertare.