Nu-mi frânge aripile, can
Îmi înfloresc în mintea mea un gând
Ma vei revedea dar cu părul strâns, cărunt
Nu curând.
Simt că mă renasc în timp străin
Sunt un singur nor pe cer senin
Vreau acum să plouă, dar nici lacrimi nu mai am
Zâmbește-mi tu, dar mai bine nu.
Îmi cerșești iubire dar nu știi ce vreau
Nu mă recunosc în ființa ta
Lasă de la tine, eu nu voi lăsa
Cine te-a trimis oare și ce vrea
Ascultă-mă pe mine
Nu căuta simplu răspuns
Orice vorbă de-a ta
Nu-mi pătrund sufletul, inima!!!.
Reînvie-mi chipul meu sorit
Să desenez iar marea-n asfințit
Sunt ca o larvă, printre fluturi mari și grei
Nu mă-nțelegi, dar știu că vrei..
Culege-mă cu brațele întregi
Împrăștiat dup-ale tale legi
Da-mi înapoi toată vlaga ce-o doresc
Fă-mă iar să te iubesc.
Îmi cerșești iubire dar nu știi ce vreau
Nu mă recunosc în ființa ta
Lasă de la tine, eu nu voi lăsa
Cine te-a trimis oare și ce vrea
Ascultă-mă pe mine
Nu căuta simplu răspuns
Orice vorbă de-a ta
Nu-mi pătrund sufletul, inima!!!.
Îmi cerșești iubire dar nu știi ce vreau
Nu mă recunosc în ființa ta
Lasă de la tine, eu nu voi lăsa
Cine te-a trimis oare și ce vrea
Ascultă-mă pe mine
Nu căuta simplu răspuns
Orice vorbă de-a ta
Nu-mi pătrund sufletul, inima!!!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie și introspecție, în care naratorul se simte pierdut și deconectat de sine și de ceilalți. El caută o reîntoarcere la sine și la capacitatea de a iubi, dar se simte blocat într-o stare de melancolie și neînțelegere.