Prietenă cu tâmple sure,
Tovarășă de vreme rea!
Cu brazii singură-n pădure
Aștepți de mult sosirea mea.
La geamul odăiței tale
De veghe stai, mâhnită ești.
Andrelele tot mai agale
Cu mâini zbârcite le-nvârtești.
Privești spre poarta cea uitată,
Pe drumul unde nu-s drumeți,
Și tot mai mult te lași furată
De presimțiri și de tristeți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie în vârstă, singură și tristă, care așteaptă pe cineva drag. Versurile evocă sentimente de melancolie, singurătate și dorință.