Versuri corectate și adnotate
Sonet pe dealul viilor.Pluteam ușor, în zorii dintr-o varăPrea caldă, prea încinsă, prea de-acum,Dorind, întreaga zi, să-mi fie seară,C-un Soare-n căutarea altui drum.Ba nu! – să fie-acoperit de noriiDin rugăciunea frunzelor din vii,Neliniștite când se crapă zoriiCu semne de dogoare peste zi.Treceam ca timpul ce se-ncurcă-n gânduriȘi face pașii în secunde careSunt melci ori blițuri … Citește mai mult
Soarele a căzut în panere,Albastru, violet, auriu,Soarele dealurilor mele,Soarele dulce pe care îl știu.Strugurii mei, luminile mele,Gem în panerele lumii,Soarele din viile acestea mustoase,Soarele căzut pe mâinile tale.
Frunzuliță, fir mohor,Sui dealul viilorDe la Taiche pân’ la BanteColindai viile toate.Verde, verde de-un susai,Plaiul lui Taiche-l tăiaiSpre răscruce-o apucai,La fântână mi-ajunsai.Spre fântânița din valeVenea neicuța călareCu fața arsă de soareȘi cu ochii spre cărare.Venii soarele-n chindie,Intrai cu neicuța-n vie,Sub părul de la VârtanUn’ ne iubeam an de an,Cu soarele-n scăpătatIntrarăm și noi în sat.
N-oi plânge razele-ofiliteCu primăvara ce s-a dus.Că viile-mi sunt dragi, suiteCu plini ciorchini pe coastă-n sus;Mămoasei vii, podoabă-n soare,Surâs în toamna aurie,Ca degetele de fecioare,Prelungi, cu pielea străvezie.