Regină slabă a Cyterii,
Să-mi piei din ochi și ieși în față,
Tu, ce pe regi cumplit îi sperii,
A Libertății cântăreață!
Cununa dă-mi-o mai curând
Și-n liră pune-mi aspre tonuri
Să fulger viciul de pe tronuri
Și viața liberă s-o cânt.
Arată-mi calea acelui gal
Cu avânturile-i îndârjite!
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite!
Tirani ai lumii, tremurați,
Cei cu coroane sclipitoare,
Iar voi căliți-vă mai tare,
Sculați voi, robi îngenuncheați!
Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
Văd al robiei plânset lung
Și rușinoase legi murdare!
Și văd canalii mai ales,
Văd nedreptatea stăpânirii,
Văd zeul crud al asupririi,
Văd goana dup-un sterp succes.
Însă e-n lume o mână, ea
Nelegiuirea o retează
Și mâna n-o poți cumpăra
Nici prin avere, nici prin groază!
Tot mâna asta ea v-a dat,
O, regilor, cununi de rege,
Peste popoare v-a urcat,
Dar ați uitat de vechea lege!
De aceea straja-n noapte tace
Când vede podul mișcător
Purtând, spre porți ce s-or desface,
Întunecați conspiratori.
Sună alarma la Palat,
Gărzile luptă la intrare,
Cad lovituri fără onoare,
Dispari, tiran încoronat!
Aminte luați voi, împărații,
Nici temniți, nici altarul sfânt,
Nici gărzi, poliții, decorații,
N-or să vă apere nicicând!
Precum un mucenic vestit,
Rege, în iureșul furtunii,
Capu-ți vei pierde sub cuțit,
Plătind și ce au greșit străbunii!
Sensul versurilor
Piesa este un apel la luptă împotriva tiraniei și o celebrare a libertății. Ea descrie nedreptățile și asupririle, dar și speranța într-o forță eliberatoare care va răsturna regimurile opresive.