Trec ani. Furtuna grea s-a dus.
Văd iar pe brazda afânată
Țărani. Aud c-a prins să bată
Aripa primăverii, sus..
Aud: ridică-te. Mie teamă.
E primăvară ca-ntrecut.
Și nevăzuta ei maramă
Plecat, cucernic o sărut..
Și-mi bate inima prea tare,
Și-n vine-i sânge arzător
Când prima dragoste mi-apare
De după norii albi în zbor.
Hai uită-a lumii grozăvie,
Zbori într-acolo, zbori curând..
N-am fost doar eu la ospeție!
Nu, n-am să pot uita nicicând!.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a revenirii naturii după o perioadă dificilă. Naratorul își amintește de prima dragoste și de frumusețea primăverii, dar este bântuit de amintiri pe care nu le poate uita.
