Te desprinzi de-a lumii griji deșarte,
Ți se dăruiește cel mai pur amor.
N-are patimi noua libertate –
La picioare-ți cade-al îngerilor cor.
Lepădându-și asprele pieptare –
Semne despre-amorul pământesc.
Întristat, ajuns pân’ la hotare,
Urma ta cerească-o părăsesc.
Ieși din pătimașa neputință!
Liniștea ți-e veșnică de-acum.
Dinainte-mi – calea spre credință,
Iminentă beznă, negrul fum.
6 octombrie 1901
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o despărțire dureroasă și o renunțare la viața lumească, îndreptându-se spre credință și acceptând inevitabilitatea morții. Vorbitorul se simte trist și părăsit, lăsând în urmă o urmă cerească.