Strălucești pe un munte, departe,
Fereastră-n iatac, de neatins.
Voi veni în extaz pe-nserate
Să cuprind cu iubirea un vis.
Auzindu-mă, din depărtare
O să-aprinzi pe-nnoptat al Tău foc.
Eu voi vrea, dându-i Sorții-ascultare
Să-nțeleg al văpăilor joc.
Când scântei vor irumpe-o mulțime,
Răsucindu-se-n bezna cea grea,
Eu pe cercuri de flăcări spre Tine,
Voi urca și-n iatac voi intra.
18 august 1901
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința ardentă a eului liric de a atinge o stare de iubire și spiritualitate înaltă, simbolizată de o prezență divină sau idealizată. Călătoria spre această stare implică depășirea obstacolelor și o ascensiune spirituală.