Să mai sper? Simțeam că-i peste poate,
O mâhnire grea se-apropia.
Se-nălbeau veșmintele curate
Și o mână blândă tremura.
‘Tu ești oare? Valea-i cufundată
Într-un somn adânc, fără hotar…
Tu m-atingi, oftând înfiorată –
Mâine oare voi fi liber iar?’
‘Am venit să-ți dăruiesc o noapte,
Visul tău în zori l-oi părăsi,
Voi uita de tine și de toate –
Iarăși liber tu te vei trezi.’
1 aprilie 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de incertitudine și suferință, în care naratorul se agață de speranța unei eliberări viitoare. O vizită misterioasă aduce promisiunea unei alinări temporare, dar și anticiparea uitării și a unei noi treziri la libertate.