Râvnesc slăvita libertate.
Gonesc spre țărmuri minunate,
Cu largi câmpii și zări senine
Și unde ca-ntr-un vis, ți-e bine!
Acolo-n floare dă trifoiul
Și albăstrele de tot soiul
Și spicul vrea înalt s-ajungă…
Până acolo-i cale lungă!
Ceva e-n marile superbe
Și leagănă și firul ierbii…
Vin pâcle ochii să-ți astupe.
Nu-l vezi. Eu văd. Eu îl voi rupe.
7 august 1899
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de libertate și evadare într-un loc idilic, plin de frumusețea naturii. Călătoria spre acest ideal este lungă și anevoioasă, dar speranța și viziunea unui viitor mai bun persistă.