Se lasă neguri glaciale,
Se-nalță ruguri înspre cer.
Iernatic, sufletul Svetlanei
Visează jocuri de mister.
Inimile ard odată,
Blândă lună-a răsărit.
Râsete se-aud la poartă,
Bezna-i fără de sfârșit.
Între râsetele-acele
Tare-aș coborî și eu,
Purpuriile-mi dantele
Nu le știe dragul meu..
Neaua scârțâie. Lumină
Cerne bezna neagră, rar,
Vine-o sanie străină..
”Cine sunteți? ”’ – Râde doar..
Iar s-a-nvârtejit înaltul,
Scara-i albă până sus..
Cineva râzând și tandru
Palmele la ochi mi-a pus..
Aruncă luna raze pale
Prin neguri reci ce tot se-ațin.
Iernatic, sufletul Svetlanei
E-nfiorat de-un vis sublim.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte misterioasă de Anul Nou, plină de imagini iernatice și o atmosferă onirică. Protagonista, Svetlana, pare prinsă între realitate și vis, așteptând o întâlnire tainică.