Mă tot trezeam spre-a mă uita
La treptele de la intrare.
Dar numai luna argintată
Vestibul pustiu și mare.
Vești cam demult nu mai primeam,
Dar fremăta orașu-n noapte.
Mereu eu oaspeți așteptam,
Părea c-aud și pași, și șoapte.
Mi s-a-ntâmplat ades să sar
La geam, privind înspre intrare,
Dar pâlpâia doar gazul pal
Al șirului de felinare.
Și astăzi iar am tresărit
Și oaspeți tot aștept din noapte.
Și oaspeți tot aștept din noapte.
Vești cam demult n-am mai primit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de așteptare zadarnică și singurătate. Naratorul așteaptă vești sau oaspeți, dar este întâmpinat doar de tăcere și de amintiri, accentuând un sentiment profund de melancolie și izolare.