La serbarea primăverii
Umbra dragă-o voi chema.
Vino, pân’ nu-s limpezi zorii,
Ia cu tine ziua ta.
Noua zi nu-i cea ce bate,
Precum vântu-n geam grăbit.
Las’ să râdă pân’ la lacrimi
Ziua de ne-asemuit!.
Vom deschide ușa iară,
Plânși vom fi de nostalgii.
Tot ce am pierdut în iarnă
Vom uita, ca doi copii.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și dorință de a regăsi bucuria pierdută odată cu trecerea timpului. Vorbitorul cheamă umbra trecutului înapoi, sperând să retrăiască momentele frumoase și să uite pierderile, asemeni inocenței copilărești.