În noapte singur s-a dus,
N-a spus o vorbă măcar.
Doar pe masă cheile-a pus,
Lăsând mărturia-n sertar.
Și cine-atunci ar fi zis
Că nu se va-ntoarce cândva?
Plimbarea călare s-a stins –
Mireasa Soției-i era.
El inima și-a ucis
În recea și alba nea.
Credea că printre crini și-a deschis
Un drum alături de Ea.
Dar iată că zorii apar
Și-acasă nu-l vor găsi.
Logodnica-așteaptă-n zadar –
A fost, dar nu va veni.
Sensul versurilor
Piesa descrie un act de suicid, sugerând o dezamăgire profundă în dragoste sau în viață. Protagonistul își ia viața, lăsând în urmă doar un bilet și o logodnică îndurerată.