Doi bătrâni singuratici în noapte,
Prin neguri rătăcitori.
Licăresc ferestre disperate
Și albaștrii, limpezii zori.
Dar de unde bezna cea mare
Raze-albastre poate avea?
Noi robiți suntem de-o visare.
Nepătrunsul! e-n fața ta.
O, de unde văpaia vine,
Se aprinde, arde din nou?
Și fug auritele fire,
Și bezna e rumenă-n zori?
Noi, bătrâni în bezna cea mare,
Ferestre lucind, chemând..
Dar robiți suntem de-o visare
Și-nțelepți prin chinuri trecând.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și melancolie a doi bătrâni pierduți în noapte, căutând lumina într-o lume întunecată. Ei sunt prinși într-o visare, căutând înțelepciune prin suferință.