Atunci când în amurgul vieții
Voi sta în gânduri cufundat,
Din amintirea tinereții
Voi legăna un vis uitat,
Mi-oi aminti de vreme-n care
Simțind urgiile ce vin,
Sămânța minții roditoare
Își dăruise rodul plin.
Și-atunci, cu primăvara-n vise
Culcat pe flori, de boală ros,
Voi ști că pe vecie-nchis e
În viața cercul luminos!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a apropierii morții. Naratorul își amintește de tinerețe și de potențialul neîmplinit, acceptând inevitabilitatea sfârșitului cu o undă de regret.