Anul vechi cu el a dus
Visul blând de-a fi în floare.
Nu-mi aduce vreun răspuns
Primăvara ce e-n zare.
Anul nou pe-ascuns veni
Și-a întins un văl pe lume.
Nu știu cine-mi dă lumini,
Inima făcând să sune.
Vechiul an e-n calea sa.
Voi trimite, rea fecioară,
Noaptea septentrională,
Ca o rugă, -n urma ta!
Patimi vor acoperi
Visul blând de-a fi în floare,
Primăvara-ți prima zi
În fierbintea vară-o are.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului, a pierderii visurilor odată cu anul vechi și a unei speranțe fragile pentru viitor. Vorbește despre incertitudine și căutarea luminii interioare într-o lume învăluită în mister.