Nimic nu e mai frumos decât dansul unei păduri de bambus în adierea vântului. Nicio coregrafie umană nu are aritmia unei ramuri ce se desenează pe cer.
Ajung să mă întreb uneori dacă formele superioare ale emoției estetice nu se vor constitui pur și simplu într-o înțelegere supremă a ceea ce au creat.
Într-o zi, oamenii vor descoperi un alfabet în ochii calcedoniilor, în catifelele maronii ale moliei, iar apoi se va ști cu uimire că fiecare melc pătat a fost, dintotdeauna, un poem.
Caracol poema.
Nada hay más hermoso que la danza de un macizo de bambúes en la brisa. Ninguna coreografía humana tiene la euritmia de una rama que se dibuja sobre el cielo.
Llego a preguntarme a veces si las formas superiores de la emoción estética no consistirán simplemente, en un supremo entendimiento de lo creado.
Un día los hombres descubrirán un alfabeto en los ojos de las calcedonias, en los pardos terciopelos de la falena, y entonces se sabrá con asombro que cada caracol manchado era, desde siempre, un poema.
Sensul versurilor
Piesa explorează frumusețea naturii și ideea că formele superioare ale emoției estetice ar putea fi o înțelegere profundă a creației. Sugerează că poezia se găsește în locuri neașteptate, precum un melc pătat.