Ninge; Zeus de sus din ceruri
Ne trimite iarna grea.
Apele sunt înghețate
Toate sloi.
Sclav, fă foc și alungă frigul,
Dă vin dulce din belșug,
Și-mi așterne un pat de perne
Moi de puf.
Nu te lăsa pradă grijii,
La ce bun să te mâhnești…
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de banchet în timpul iernii, unde un personaj bogat se bucură de confort și vin, în timp ce un sclav este pus să muncească. Versurile îndeamnă la uitarea grijilor și la trăirea momentului.