Jorge Luis Borges – Labirintul
Nu poate Zeus să desfacă plasade piatră ce mă strânge. Nu știu rândulde oameni care-au fost; urmează gândulșir monoton de ziduri, drum ce lasăîn urmă poarta-mi. Drepte galeriice se-ncovoaie-n arcuiri secrete,când anii trec, lugubre parapetede timpul crud mâncate zi de zi.În praful galben descifrat-am umbletce mă-nspaimântă. În văzduh tresaltăîncovoiate seri ce sumbru poartăprelung ecou din … Citește mai mult