În noaptea aceea lungă,
visul mă purtă spre ape
cu lumini profunde și flamingi
aprinși ca trandafirii electrici
în interiorul unui acvamarin.
Și-n singurătatea acelui tărâm
înțelesei – înlăuntrul visării –
că mai erau și-alte păsări
ce visau scrupulos
flamingii arzând.
Întrezării că-acele păsări,
în fabuloasa lor visare,
desfășurau conturu-acestui vis,
tot legănându-se-n penajul lor de apă.
Eu nu pot spune în ce fel,
dar am văzut că păsările visătoare
erau la rândul lor visate
– și-mi pare ceva de neînțeles –
de transparente păsări
în liniștea nocturnă
și că aceste viziuni
se tot cristalizau într-o lumină mult mai pură.
Los flamencos.
Aquella larga noche
mi sueño me llevó a la alberca
de las luces profundas y los flamencos
prendidos como rosas eléctricas
en el interior de una aguamarina.
Y en la soledad de aquel paraje
comprendí ─dentro del sueño─
que eran otros pájaros
los que soñaban minuciosamente
a los flamencos encendidos.
Vi también a aquellos otros pájaros
que desde un sueño inenarrable
desplegaban la forma de este sueño
acunados en sus plumas de agua.
Y no puedo decir de qué manera,
pero vi que aquellos pájaros soñadores
eran soñados a su vez
─de un modo incomprensible para mi─
por unos pájaros transparentes
en el silencio de la noche,
y que todas estas visiones
cristalizaban en otra luz más blanca.
Sensul versurilor
Piesa explorează un vis complex în care flamingii sunt simboluri ale transformării și frumuseții. Visul dezvăluie o ierarhie a visării, unde păsările visează flamingii, iar aceste păsări sunt la rândul lor visate de alte entități, sugerând o realitate stratificată și interconectată.