– Dumnezeu e tigru.
– Am să-l vânez.
– Dumnezeu e grâu.
– Îmi va sluji la ospăț.
– Dumnezeu e zăpadă.
– Îl întinez.
– Dumnezeu e aur.
– Îl risipesc.
– Dumnezeu e fluviu.
– Îi întorc albia.
– Dumnezeu e râset.
– Îl accept, dacă omoară pe ceilalți dumnezei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație conflictuală și iconoclastă cu divinitatea. Naratorul își asumă rolul de vânător, profanator și chiar distrugător al conceptelor tradiționale despre Dumnezeu, sugerând o respingere a dogmelor și o căutare a unei înțelegeri personale, chiar violente, a sacrului.