Poezie, acest ulcer de-a curmezișul beregatei.
Poezie, acest vultur care-ți curăță craniul.
Poezie, acest poker unde-ți pierzi mințile.
Poezie, această datorie de a scăpa de real.
Poezie, tăcerea-ți unde se omoară unul pe altul cuvintele.
Poezie, această floare țipătoare și carnivoră.
Poezie, această soră care se culcă sub pielea ta.
Poezie, această insultă adusă celor mai gingașe lucruri.
Poezie, această răscoală în adâncul tandreței.
Poezie, refuzul împărăției vizibile.
Poezie, acest venin ce-ți injectează-ndoiala.
Poezie, această grădină unde copacii-s nebuni.
Poezie, o lecție ca să nu înveți nimic.
Poezie, întoarcerea la oceanul natal.
Poezie, fericirea de a nu mai fi tu, ci altul.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă și contradictorie a poeziei, definind-o printr-o serie de metafore puternice și adesea negative. Poezia este văzută ca o forță distructivă, eliberatoare și transformatoare, un refugiu din realitate și o sursă de revelație.