Dacă-ai avea putința să vezi ceva mai clar,
și dreptul de-ai avea să-ți iei alt nume,
atuncea când ocara mai grea e decât stânca,
dacă-i avea și palme care să zboare-atunci
când sunt silite să lovească,
dacă am ține omul la distanță
să nu cumva să-ncerce-a tulbura
a stelelor visare, dacă-n sfârșit cuvântul
ar fi la locul lui odată pus,
și numai prin tăceri ne-am înțelege,
de-am înceta să frământăm pământul,
de-am fi ceva mai slabi și mai nesiguri,
poate și viața-ar fi de locuit.
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința de a schimba aspecte fundamentale ale existenței umane pentru a face viața mai suportabilă. Sugerează că, prin renunțarea la anumite trăsături și adoptarea unei perspective diferite, am putea găsi un sens mai profund și o armonie cu lumea din jur. Este o meditație asupra potențialului de transformare și a impactului pe care l-ar avea asupra vieții.