Am luat trenul pentru Roma.
I-am spus lui Michelangelo:
”Bătrâne, nu mă mai întorc;
mulțumește-te cu hoardele japoneze”.
Am luat trenul de Bruges
și am scuipat, unul după altul
tablourile lui Memling:
”Nu mai admir nimic;
tot ce mă-ncânta se transformă în tortură”.
Am luat feribotul pentru Londra.
Pe scena oloagă, în primul act
al lui Richard al II, am strigat,
”Destul William!
în mine se joacă acum tragedia”.
Am rămas acasă,
cu Mozart pe casetă,
Corelli pe disc:
”Gata, mă-mpiedicați
s-aud muzica tăcerii”.
Apoi am dat foc
celor doi Matisse și operelor complete
de Gogol, de Balzac, de Kafka.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dezgust și alienare față de arta consacrată și de figurile celebre ale culturii. Protagonistul respinge capodoperele și caută o formă de transcendență dincolo de creațiile umane.