François Villon – Michelangelo
Aluat în mâini argila necuratăȘi ca pe-o jertfă a zvârlit-o-n foc,Din brazda flăcărilor albe, iatăA răsărit o frumusețe-n loc.Întreabă aprig pietrele cu daltaCa pe-un oracol somnoros de greu,Le răscolește una după alta,Răspunsul, pururi urmă unui zeu.Ca-n niște porți izbește cu ciocanulȘi ploi de așchii împrejuru-i curg,Prin colbul orb ce-i bântuie aleanulZvâcnește-n el străbunul demiurg.Oriunde bate, … Citește mai mult